Utilizarea limbii
naturale presupune apelul în primul rând la propoziţii. Etimologic, cuvântul
„propoziţie” provine din latinescul propositio care semnifică pe de o parte
„înfăţişare”, „prezentare”, (aspecte proprii, în primul rând unei perspective
gramaticale), dar pe de altă parte „idee”, „premisă” sau „teză” (în cadrul unei
perspective logice). O scurtă analiză a utilizării propoziţiilor în limba
naturală va pune în evidenţă faptul că există o multitudine de tipuri de
propoziţii: declarative, optative, imperative, interogative etc. […]
Propoziţiile categorice sunt formele logice
în care se exprimă un singur raport logic între doi termeni, fără a pune în
legătură cu altceva sau a condiţiona acest raport de altceva. […]
În cadrul unei propoziţii categorice analiza
termenilor şi a funcţiei lor în propoziţie arată că aceasta nu este identică.
Astfel, despre unul dintre termeni se enunţă ceva, în timp ce celălalt termen
indică ceea ce se spune despre primul dintre termeni (o proprietate, o
caracteristică, o însuşire). [...]
Subiectul şi predicatul logic nu sunt însă
singurele aspecte ale unei propoziţii categorice. De fiecare dată subiectul
logic şi predicatul logic sunt raportaţi într-un anumit fel unul la altul,
posibilităţile privind afirmarea sau negarea predicatului logic despre
subiectul logic.
Este vorba de calitatea propoziţiilor
categorice, afirmativă sau negativă, redată cel mai adesea prin intermediul
verbului a fi. […]

(Adaptat dupa Manual de Logica si
argumentare, clasa a IX-a, Elena Lupsa, Victor Bratu, Maria Dorina Stoica).
|
AA |
BB |