Procesul
european de constituire a statelor medievale s-a înregistrat şi în spaţiul
românesc. Au existat premise interne şi externe.
Premisele
interne au fost diverse: creşterea demografică, determinată de dărnicia
pământului, resursele solului şi subsolului, configuraţia reliefului, care au
asigurat protecţia românilor în vremuri de restrişte; dezvoltarea economică
(agricultura, meşteşugurile, creşterea vitelor, comerţul, circulaţia monetară);
evoluţia politico-socială, care a condus la procesul de feudalizare,
realizându-se trecerea de la uniunile de obşti (romanii populare) la
constituirea primelor formaţiuni politice numite cnezate şi voievodate, conduse
de cneji, respectiv voievozi. Aceştia aveau atribuţii militare, politice,
judecătoreşti şi administrative.[…]
O
particularitate o reprezintă contribuţia românilor din Transilvania la geneza
statelor extracarpatice (Ţara Românească şi Moldova) reflectată în tradiţia
descălecatului.
Premisele externe au stimulat procesul
de constituire a statelor medievale. Astfel, prezenţa cumanilor (aceştia au organizat în secolele XI-XIII un stat în câmpia nord-dunăreană)
şi a tătarilor (Hanatul Hoardei de Aur în nordul Mării
Negre) a creat un echilibru de forţe care a împiedicat
Regatul Ungaria, Imperiul Bizantin şi statele ruse Kiev şi Halici să-şi extindă dominaţia
asupra spaţiului românesc.
De asemenea, un fapt notabil l-a reprezentat
criza internă din Regatul Ungariei, determinată de luptele pentru tron apărute
în urma stingerii
dinastiei arpadiene, în anul 1301.[…]

(Adaptat după Manualul de Istorie, clasa a IX-a, Ioan Scurtu, Marian Curculescu, Constantin Dincă, Aurel Constantin
Soare)
|
AA |
BB |