Limba naturală conţine expresii lingvistice
care nu pot fi formalizate [...], în cadrul unei logici a termenilor şi prin
intermediul propoziţiilor categorice. O expresie propoziţională precum: - Dacă
este prea frig, nu voi merge la plimbare - nu poate fi abordată ca o propoziţie
categorică, în acest sens fiind creată o altă logică numită fie „logică
propoziţională”, fie „logica propoziţiilor compuse” etc.
Numele de „propoziţie compusă”, provine de
la faptul că în structura unei propoziţii compuse se pot pune în evidenţă cel
puţin o propoziţie simplă şi cel puţin o constantă logică.[..]
Propoziţiile compuse se obţin aplicând
anumite operaţii logice la propoziţiile simple, iar mai precis este vorba de a
aplica aceste operaţii la valoarea de adevăr a propoziţiilor simple. De aceea,
propoziţiile compuse sunt tratate ca funcţii de adevăr, respectiv valoarea de
adevăr a unei propoziţii compuse depinde de valoarea de adevăr a propoziţiilor
simple. [...]
În limbile naturale, mecanismul negării este
neuniform, respectiv modul de construire a negaţiei unei propoziţii este în
funcţie de forma logico-lingvistică pe care propoziţia o are deja.
Astfel, propoziţia negativă „Nu p” este
echivalentă, în esenţă, cu „Nu este adevărat că p”, dar în anumite contexte,
diferenţa dintre cele două moduri de exprimare este evidentă. [...]
<td>
<tr>AA</tr><tr>BB</tr>
</td>

(Adaptat după Manual de Logică şi
argumentare, clasa a IX-a, Elena Lupşa, Victor Bratu, Maria Dorina Stoica)