Disclaimer

Pentru publicarea articolelor in cadrul acestei reviste, ele trebuiesc furnizate in format electronic, trebuie  avizate de catre unul din membrii echipei editoriale si presupune automat din acel moment asumarea de catre autor a raspunderii privind originalitatea continutului articolului respectiv.

« Octombrie 2021 »
Octombrie
LuMaMiJoViSaDu
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031
Autentificare


Ai uitat parola?
Utilizator nou?
 

Sari la continut | Sari la navigare

Putina istorie...

• 2003 – AMD lansează primul procesor pe 64 de biţi de larg consum: Athlon 64 şi a fost privit ca o impresionantă îmbunătăţire a performantelor predecesorilor şi un pilon important în evoluţia computerelor;
• La scurt timp, Microsoft a ieşit cu o versiune de XP pe 64 biţi; pentru că nu existau multe drivere şi aplicaţii care să ruleze pe 64 de biţi, acesta a fost foarte puţin folosit;
• După 2005, versiunea pe 64 de biţi a Windows Vista a devenit din ce în ce mai stabilă; datorită unor update-uri Microsoft şi a suportului în creştere din partea industriei IT, s-a ajuns astăzi (în 2010) ca mare parte (95% după unii) din produsele noi hardware şi software să fie compatibile cu platformele pe 64 biţi.

Astfel, în ultima perioadă, datorită scăderilor considerabile de preţuri la produsele hardware dar şi a apariţiei suportului pentru 64 de biţi la o multitudine de procesoare, sunt tot mai mulţi care iau în considerare şi evaluează avantajele şi dezavantajele, costurile şi câştigurile migrării de la 32 (x86) de biţi la 64 (x64) de biţi.

Pentru a înţelege diferenţele între cele două platforme, închipuiţi-vă computerul dumneavoastră. ca o înşiruire de tuburi de 32 biţi sau, de respectiv, 64 de biţi.
În mod logic, în cazul tuburilor mai subţiri, există o probabilitate mai mare să apără gâtuiri în sistem (bottlenecks) dacă ne închipuim că fiecare proces (reprezentat printr-un tub) trebuie să îl aştepte pe precedentul să se termine pentru a putea începe el.
Înainte de a va grăbi să vă gândiţi cum de nu v-aţi creat până acum o maşina care să gândească în 64 de biţi, luaţi în considerare că pentru a avea o astfel de maşină, aceasta trebuie să aibă atât componentele hardware, sistemul de operare dar şi aplicaţiile perfect compatibile cu acest mod de lucru pe 64 de biţi.
Altfel spus, este clar ca un OS pe 64 biţi este mai bun decât unul pe 32 de biţi dar dacă nu aveţi suportul pentru 64 de biţi asigurat atât la nivel de drivere cât şi la nivelul aplicaţiilor care vă interesează cel mai mult pe acel sistem, atunci se pierd avantajele unui astfel de sistem de operare. Ba mai mult, neplăcerile cauzate de patch-uirea unor drivere sau de aplicaţiile construite exclusiv pentru 32 de biţi, pot inclina balanţa către dezavantajul folosirii unui sistem de operare pe 64 de biţi acolo unde nu este cazul sau nu se întrunesc toate condiţiile.
Până în 2009, majoritatea sistemelor ce rulau Windows aveau Vista sau XP pe 32 de biţi. Au apărut apoi şi versiuni pe 64 de biţi pentru XP şi Vista. Odată cu apariţia Windows 7 şi a noilor procesoare, au început să apară tot mai multe sisteme vândute cu Windows 7 pe 64 de biţi preinstalat.

Din punctul de vedere al majorităţii utilizatorilor, principala deosebire între 32 de biţi şi 64 de biţi o reprezintă limita maximă de 4 GB pentru RAM (3.12 GB mai exact) la sistemele pe 32 de biţi. La cele pe 64 de biţi, practic nu mai există aceasta limitare, valoarea maximă fiind dată de: 264 adrese, adică 17.2 milioane GB, sau 16.3 milioane TB, sau 16 EB (exabytes).

 

Actiuni document